„Trebuie să acceptăm ideea că dezordinea este starea obișnuită a lumii, în concordanță cu a doua lege a termodinamicii, care afirmă că materia tinde către dezordine, orice transformare reală producând entropie (dezordine). Dar viața biologică și cea umană sunt surse de «entropie negativă»,adică introduc ordinea în sânul dezordinii: neg-entropia. Efortul de structurare este perpetuu sabotat de entropie, de revenirea la asalt a dezordinii. Dialectica dezordine/ordine guvernează existența ființelor vii și a omului, este o luptă fără sfârșit. Nebunia ordinară este rezultatul dinamic, niciodată oprit, al acestei dialectici. Este o «distrugere constructivă».”