„Scumpă Zelda,
Nu îmi spui niciodată dacă mai pictezi sau nu, nici ce scrii, dacă mai scrii ceva. Eu am petrecut ieri o zi aiurită cu Shirley Temple și familia ei. Vor să facă filmul și nu vor să facă filmul, însă asta e de fapt grija producătorului, nu a mea. Ea e o fetișcană drăguță,foarte bine-crescută și încă nu a ajuns la vârsta dificilă – socotind vârsta dificilă ca fiind la doisprezece ani. Îmi amintește așa de tare de Scottie în ultimele zile petrecute în La Paix, exact înainte să intre la Bryn Mawr. Tu nu erai acolo în ziua cursei pentru Cupa Maryland Hunt, în primăvara lui `34, când Scottie a luat fusta și haina de la mama mea și asta a aruncat-o brusc în adolescență. Poate îți amintești că a purtat costumașul acela până aproape a împlinit șaisprezece ani.”