„Pentru asta fusese prețuită în Europa, pentru asta primise o bursă de creație în vila artiștilor postcatastrofă, acolo unde îl întâlnise pe Armand; aici, în America, era mereu întrebată dacă dansul ei are influențe inuite. Există și alți autohtoni, răspundea ea, dansul acesta în contratimp e ca o lume secundă,în care intrăm atunci când oxigenul lumii de aici se rarefiază. Asta o auzise de la Andrei, o reținuse și o spusese mai departe. Era convinsă că și fantoma lui Andrei va trece într-o bună zi prin fața ei, pe neașteptate, iar atunci va trebui doar să danseze în fața lui dansul ritmat, în contratimp, pentru ca el să o poată recunoaște.”