„În prag stătea un băiat murdar. Putea fi curățat în cele din urmă de toată mizeria aceea – dar nu și de mulțimea de pistrui ruginii. N-avea mai mult de paisprezece ani și, cu picioarele slabe, nesigure ca ale unei marionete, se tot legăna înainte și-napoi, stârnind funinginea spre interiorul casei.Totuși, femeia care deschisese ușa – ușor amuzată, susceptibilă la frumusețe – a constatat că nu-l poate disprețui.”