„Îmi amintesc doar privirea ei, felul în care se urca cu ambii genunchi pe scaun, cum își netezea caietul când plângea, ochii negri, rotunzi, de păpușă. Îmi amintesc și că, uneori, când îmi făceam temele, mă ridicam de la birou și o imitam cum recita. Mă cocoțam pe scaun cu genunchii,mă legănam și netezeam cu mâinile caietul. Amânam temele, mă prosteam sau poate altceva. Acum, sunt o grămadă de lucruri pe care le uit zilnic – chestii de serviciu, zilele de naștere ale apropiaților, cumpărături pe care le fac numai cu lista în față. Alte lucruri mărunte, despre oameni din trecut, întâmplări banale sau porecla asta, Negresa, nu mi se șterg din minte, mă fac să tresar și azi, de parcă doar eu le mai știu pe lumea asta, de parcă ar putea să-mi folosească vreodată la ceva.”