„Habar n-avea el Gelu, nu, nici să n-aud de așa ceva, de zilele de întuneric beznă, luni în șir, ba chiar una fără pic de lumină, douășpatru de ore din douășpatru, când nu trăiești decât la bec, să te vezi când e pană, că se mai întâmplă de la furtunile de zăpadă și câte-un pocinog de-ăsta.Onni trecuse prin chestii dure, câte două zile îngropat de-a dreptul în cabanele de lemn, așa ca într-un coșciug uriaș peste care se așternea o lespede înaltă de zăpadă.”