„Eu nu vreau să fiu pedepsită, eu vreau la oraș. Eu nu sînt dușman al poporului. Totuși, cum poate fi un dușman al poporului așa de deștept? Și cum adică dușman al poporului? Mi-am imaginat că de o parte este tovarășul profesor Sebastian Protopopescu, iar de cealaltă e poporul. Primul îl dușmănește pe cel de-al doilea.Nu-l iubește. Poporul e ca un om cu multe capete, multe mâini și multe picioare. Dacă ar fi să se bată, tovarășul profesor Sebastian Protopopescu n-ar avea nici o șansă, oricât de deștept ar fi el. Dar tovarășul profesor nu are față de dușman. Poate că noaptea se transformă. Îi cresc coarne și gheare ca niște săbii. Poate chiar colți ca la elefant. Și atunci da, se poate lupta cu poporul.”