„Dar există-un soi de oameni ce nu acceptă alibiuri,
un soi care în clipa-n care râde
își amintește plânsul, și-n plâns, de râs,
un soi care nu se sustrage-o zi, o oră,
de la îndatorirea de-a trăi cu exaltare
în contradicția că viața nu-ngăduie
nicicând o împlinire,un soi ce face
din propria blândețe o armă ce nu iartă.”