„Ceea ce avem în minte este revanșa inteligenței și a raționalismului uman asupra a doi dintre cei mai mari dușmani ai săi: șiretenia intelectualistă, avară și aluzivă, și entuziasmul liric iraționalist, panteist și fals generos. Și credem că locul potrivit în care această revanșă ar trebui să se petreacă este poezia în versuri.Dar ea nu se va împlini atâta vreme cât rigorii ermetice – care acum, potrivit unora, s-a preschimbat în perfecțiunea abstractă și dezumanizată a angrenajului industrial, a tubului cromat – i se va opune doar acel entuziasm facil și lipsit de criterii al epigonilor lui Walt Whitman.”