Italo Calvino (1923-1985) a practicat cu succes gazetaria, a colaborat la radio, televiziune, s-a ocupat de cinema si teatru, a compus texte pentru cintece si muzica de opera, a frecventat majoritateaorientarilor literare postbelice (de la miscarea neoavangardista a „Grupului ’63” la semiologia lui Roland Barthes si A.-J. Greimas ori a grupului de „literatura potentiala” Oulipo, prin intermediul prietenului sau Raymond Queneau, din care a si tradus). In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, lupta in rindurile Rezistentei, experienta reflectata in romanul sau de factura neorealista Cararea cuiburilor de paianjeni (1947), publicat de Einaudi. Cele trei romane care ii vor aduce celebritatea internationala sint: Vicontele taiat in doua (1952), Baronul din copaci (1957) si Cavalerul inexistent (1959). In 1959 primeste Premiul Bagutta pentru volumul de Povestiri (1958), in 1968, Premiul Viareggio pentru T-indice zero (1967), pe care insa il refuza. Activitatea sa literara este incununata cu numeroase premii si distinctii literare, atit in Italia (Premiul Feltrinelli, 1973), cit si in Austria si Franta. De acelasi autor, la Editura Polirom au fost traduse: Castelul destinelor incrucisate (2002), Palomar (2004), Iubiri dificile (2004) si Daca intr-o noapte de iarna un calator (2006).