„Când mă gândesc la anii copilăriei mele, îmi dau seama că amintirea cuvintelor îmi este cu mult mai îndepărtată decât cea a trupului. La oamenii obișnuiți, trupul se exprimă primul, urmat fiind de vorbe. La mine au sosit mai întâi vorbele, iar trupul, sfios și parcă lipsit de voință, conceptualizat la maximum,a sosit mai apoi. Și când a sosit – nici nu mai trebuie s-o spun – era deja pe jumătate consumat de cuvinte.”