Titlul romanului Curcubeul gravitatiei se refera la arcul de fum pe care il lasa in urma rachetele V2 si totodata – in viziune parodica, neagra – la semnul pe care i‑l trimite Dumnezeu lui Noe cind ii promite ca nu va mai distruge niciodata omenirea. Tyrone Slothrop, protagonistul,este militar in Londra anului 1944 si are o problema bizara: de cite ori se simte excitat, explodeaza o bomba. Superiorii sai din cadrul armatei il tin sub observatie, incercind sa gaseasca explicatia acestui straniu fenomen. Dar asta este doar o piesa a marelui puzzle si, asa cum aflam curind, fiecare eveniment din intriga infinit de complicata a romanului, oricit de izolat ar parea, este conectat la o retea de dimensiuni colosale, telul suprem fiind acela de a arunca lumea in aer cu o ultima racheta devastatoare. Ca intotdeauna in cartile lui Pynchon, nu exista un singur fir narativ, o singura poveste, ci o proliferare de personaje si evenimente care tortureaza si fascineaza cititorul cu sugestii, referinte, calambururi si bancuri, punindu‑i la incercare puterea de intelegere.