Cartea Românească, cea mai prestigioasă și mai veche editură românească, a fost înființată în anul 1919 prin fuziunea mai multor edituri și tipografii: Tipografia lui C.I. Rasidescu (urmasă a vechii tipografii a lui C.A.Rosetti), Librăria&Editura „Ioanițiu și fiii” din 1858, „Librăria Școalelor” din 1891 și Institutul „Minerva” din 1898, la inițiativa rectorului Universității București Ion Athanasiu și a profesorului universitar Ion Th. Simionescu, fost rector al Universității din Iași, tatăl celebrei Sanda Marin. Inițiatorii editurii, și-au propus „crearea unui institut de editură cu scopul tipăririi unei biblioteci ieftine cu conținut literar, dar mai ales științific pentru răspândirea culturii”. În anul 1948 CARTEA ROMÂNEASCĂ este desființată de regimul comunist. Este reînființată în anul 1970 ca editură a Uniunii Scriitorilor din România, sub conducerea scriitorului Marin Preda, având ca scop promovarea scrisului românesc prin publicarea scriitorilor români consacrați și promovarea tinerilor autori. După moartea lui Marin Preda în 1980 pana la inceputul anului 1990, editura a fost condusă de scriitorul George Bălăiță.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Editura_Cartea_Rom%C3%A2neasc%C4%83