„Zilele se scurgeau încet și, mai ales, în tăcere. De trei ori pe zi își târșâiau picioarele pe scări în jos, către sala de mese. O dată pe săptămână aveau voie să folosească baia. În zilele de baie, câte doi pleoscăiau apa zgomotos, ceea ce le permitea câte altor doi să-și vorbească șoptit,fără să fie auziți. Asta era, din câte a înțeles Oreste, singura situație în care băieții își vorbeau unul altuia.”