„Zilele libere, când avea și un motiv ca să nu se scoale, Gleb le recunoștea după tăcerea postului de radio, și acestea erau zile de fericire tihnită. Boala devenise pentru el un fel de zile libere. Care, în cele din urmă, se sfârșeau. Și din nou începea să muncească radioul, și apăreau bolșevicii,pionierii și coriștii, plus, bineînțeles, gimnastica cu pian, istovitoarele cântece populare în toate limbile popoarelor URSS, plus una-alta, dar în principal – aceste cântece, interpretate tot de coruri, de care lui Gleb, firește, i se acrise.”