„Zece ani e o vârstă importantă: atunci ne-am mutat în casă nouă. Mie mi-a plăcut pentru că în fața blocului se vindeau baloane și mi se părea că sunt deodată într-un oraș mai mare și mai alb decât locuisem până atunci. La scara următoare stătea un prieten de-ai tatei – așa s-ar spune corect,dar eu prefer de-ai lui tata, ce să fac – și imediat ne-a chemat în vizită. Era la etajul unu și nevastă-sa, Ioana, era mai înaltă decât el și vorbea repede-repede, iar pe mine mă bufnea râsul de câte cuvinte poate să pronunțe în atât de puțin timp.”