„Wojnicz s-a retras prudent, uitându-se sub picioare, îngrozit că ar putea călca pe ceva viu. Se uita cu un amestec de groază și fascinație la păpușa făcută cu grijă din ce era la îndemână în pădure – pietre și mușchi, crengi, scoarță de copac, ciuperci, frunze, argilă. Își auzea respirația accelerată,căci i se părea că pădurea a amuțit și urmărește cu atenție întâlnirea dintre om și ceva inuman, dar care imită cu îndrăzneală făptura umană. Da, totul era cu ochii pe el.”