„Vreme de aproape o săptămână mi-am făcut treburile la spital cu mințile complet în altă parte. Mi se trezise imaginația. Imaginația, la fel ca apendicele, este o moștenire din epoca primitivă, când ajuta la supraviețuirea speciei noastre, dar la națiunile moderne, științifice și industriale,este în principal o sursă de boală. Mă mândrisem cu faptul că mie îmi lipsește, dar ea fusese doar adormită. Acum făceam ceea ce lumea cerea de la mine, dar fără rigoare sau entuziasm, pentru că mereu compuneam în minte scrisori de dragoste, asta dacă nu le scriam la repezeală și nu alergam să le expediez. Am descoperit că posedam o vână poetică puternică.”