„Violenți și aspri cei cincisprezece ani ai mei. Realitatea lovește, dă buzna, se instalează și strivește iluziile. Ca puștan, îmi puteam închipui destinul într-o mie de feluri – aviator, polițist, scamator, pompier, veterinar, mecanic auto, prinț al Angliei –, mă puteam imagina pe mine însumi sub nenumărate înfățișări – mare,subțire sau îndesat, musculos, elegant –, mă puteam dărui cu tot felul de talente – matematică, muzică, dans, pictură, bricolaj –, mă puteam înzestra cu harul limbilor străine, pricepere pentru sport, iscusință în arta seducției, pe scurt, mă puteam dezvolta oricum, oricât, de vreme ce încă nu aveam nici o realitate.”