„Viețile oamenilor trec mai greu la început și mai repede spre final, am avut mereu impresia asta. Mereu, adică până l-au luat pe Nicu. De atunci încolo am aflat ce înseamnă cu adevărat să treacă încet timpul. Cu el am fost poate prea dur la plecare. Apoi aș fi vrut să pot schimba cuvintele,dar cum să faci asta după ce le-ai lăsat să iasă din gură? În ’59, la sfârșit de an, înainte de a se duce la interogatoriu, i-am zis să nu se întristeze. Să fie sigur că-l vor băga la închisoare, chiar dacă n-a greșit cu nimic. Să știe că pe frunte i-a fost pusă o ștampilă pe care n-o mai poate șterge.”