„Veneau trenuri și plecau și nu se întîmpla nimic și așa îmi și plăcea, cum îmi plac în filme începuturile, cînd sînt doar personaje, fără intrigă, iar cînd începe o poveste parcă mă dezamăgește un pic. De ce să-nceapă ceva, nici măcar ceva bun? Nevroză, ar zice psihologii, de ce să zică,ar mai putea să și tacă. Și, cînd mă reconectam la lume prin internetul din cafenelele turcești, mi se părea tot un vis, ca și cum numele celor de pe ecran erau doar așa, să-mi dea mie impresia că mai există și alții.”