„Unul dintre protagoniști, un băiat de 11-12 ani, ajunge în fine acasă în vacanță, la o bunică neputincioasă. Nu prea știe ce să vorbească cu ea, școala l-a dezobișnuit să vorbească neîntrebat, așa că stă supus ca soldatul pe marginea patului și o întreabă mecanic pe bunică Ești bine?, să-ți aduc un ceai?,ți-e frig?, să-ți mai aduc o pătură? – în fine, disciplina aia dură la vârste fragede te disociază, trece cu tăvălugul peste copilul care ești și te obligă să joci în pielea unui mic adult, pe care-l mimezi pentru că n-ai cum să-l fii pe bune; dar pe un alt plan, te forțează să internalizezi ceva despre moralitate, că omul matur e cel care trece fără milă peste propriile probleme, care protejează și se sacrifică din reflex.”