„Una dintre dificultățile cele mai importante ale textelor poetice rămase în manuscris este aceea a descifrării corecte a scrisului. Pe de o parte dificultățile unei bune părți din grafiile lui Eminescu, determinate de urgențele impulsului de a scrie sau de condiționările materiale din epocă,pe de altă parte lipsa de cultură a tipografilor pentru textele antume, rămase, toate, necorectate public de către autor, lipsa de intuiție, de empatie, de experiență eminescologică, uneori chiar de cultură, a unor editori, funcționarea negativă a unor prejudecăți despre ceea ce poate fi socotit un cuvânt eminescian sau mai nou, inerțiile tradiției, falsele pietăți, caracterul cu totul neașteptat al câte unui cuvânt, atâtea și atâtea pot concura la greșita citire a manuscriselor eminesciene.”