„Un sentiment necunoscut, a cărui amărăciune, grație, mă obsedează; ezit să-i dau numele, frumosul nume grav de tristețe. E un sentiment atât de deplin, atât de egoist, încât aproape că mi-e rușine că am considerat întotdeauna tristețea onorabilă. Nu mi-era cunoscută, trăisem doar amărăciunea, regretul și,mai rar, remușcarea. Astăzi, ceva se lasă asupra mea ca o mătase, supărătoare și moale, și mă desparte de ceilalți.”