„Umbra lui Mircea. La Cozia
Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate;
Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc,
Ș-ale valurilor mândre generații spumegate
Zidul vechi al mănăstirei în cadență îl izbesc.
Dintr-o peșteră, din râpă, noaptea iese, mă-mpresoară;
De pe muche, de pe stâncă,chipuri negre se cobor;
Mușchiul zidului se mișcă… pântre iarbă se strecoară
O suflare, care trece ca prin vine un fior.”