„Turnavitu era cutezător și-avea putere de-a convinge chiar și-un catâr. Era singurul care putea să negocieze cu Pazvantoglu, atât pentru Poartă, cât și pentru valahi, și cum toate drumurile treceau pe lângă pazvangii, era de negociat zilnic. Circula des, aducând mărfuri de prin toate părțile Imperiului,în special mătăsuri. Dar nu trăia doar din negustorie, ci avea iazuri, vii, moșii întinse și manufacturi, printre care și-o fabrică de fidea. A pornit de jos, făcând negoț cu brânză (ca orice om normal, născut în Balcani), dar a urcat repede în ierarhii, luându-și rang boieresc, câștigându-și respectul, aș zice eu, mai curând prin elocință decât prin bani.”