„Toți anii ăia a trăit cu gândul că măcar sunt sănătoși, iar după AVC, cel puțin o vreme, părea că a înțeles și Stela că era un miracol că supraviețuise și ce noroc avuseseră cu apartamentul din Mocani. Doctorița de familie, bine intenționată, o sfătuise să se roage și a trimis-o la duhovnicul ei,deși în viața lor biserica însemnase doar botezuri, cununii și înmormântări. Dar ce rău putea să aducă credința? Uite că a putut, că duhovnicul avea un fix cu semnificația numelor și a convins-o pe Stela că ea e un stâlp și că locul lui Emanuel (adică „Dumnezeu este cu noi”) e în casa lui Dumnezeu, mai precis, la Seminarul Teologic.”