„Te ridici încet, ușurel, deasupra unui foc pe care nu-l vezi, e undeva dedesubt, din când în când flăcările îți ating carnea, auzi sfârâitul grăsimii arse, încerci să strigi, să te rogi de indulgență, dar glasul n-are cum ieși din blocajul căușului, în gâtlej îți gâlgâie sângele, te asfixiezi,și chiar în clipa când simți că urmează întunericul, aceeași mână sadică ce te sucește pe frigare te cufundă brusc într-o apă de gheață, te răsucește acolo, se încrâncenă carnea pe tine, plămânii se strâng ghem, scoți capul afară, dar aerul refuză să intre în piept, plămânii refuză să-l accepte…”