„Suntem, cu grația Domnului, în anul 1565. Zilele încinse ale verii în care Rudolf de Austria a luat drumul Spaniei, ducând cu el, într-un coș de răchită, un leu, iar în gânduri și suflet doar întrebări, au trecut, lumea a și uitat fala și splendoarea alaiului, acum se culeg fructele și se vor terciui în curând strugurii,iar astea sunt mai folositoare pentru toți decât tropotul cailor, mândria cavalerilor, zorzoanele și trâmbițele. După moleșeala de august, Viena se trezește și străzile ei se reînsuflețesc, căci în pragul toamnei sunt multe de târguit, prăvăliile stau de aceea deschise de dimineața până târziu, timp în care guldenii se mută dintr-o pungă în alta, iar femeile nu mai isprăvesc de vorbit.”