„Sunt două lumi, una care corectează practica prin teorie (și e lumea «naturală» a omului, lumea apuseană de azi, lumea, poate, ultra-civilizată și totuși pe linia omului de totdeauna din neolitic, vorba lui Chardin); și alta care corectează teoria prin practică. Iar aceasta e lumea omului ca ființă indirectă,lumea omului «rațional», a omului stăpân pe timpul logic, lumea auto-evoluției, cum spune același. Lumea care a ieșit din neolitic.
Sunteți admirabili, li s-ar putea spune occidentalilor. Dar operați încă cu spontaneitatea (Goethe!), începeți cu practica nereflectată, cu văzând și făcând – așadar, sunteți în neolitic.”