„Spre mirarea noastră, guvernatorul n-a ieșit de unde stătea. Știind cât de ușor îl apuca furia și ce era la gura lui când își pierdea cumpătul, mi s-a părut mai degrabă un semn rău. Nu știu cum judecau ceilalți, dar mie, unuia, mi-ar fi căzut mai bine dac-ar fi venit în fața noastră,ne-ar fi făcut albie de porci și ne-ar fi amenințat cu mai știu eu ce blestemății decât să tacă și să-și vadă de-ale lui. Din câte apucasem să-l cunosc, nu rămânea niciodată dator când îi greșeau alții, fie ei ocnași, paznici sau oameni buni la toate.”