„Soarele e la asfințit. Din costumele de baie rămân doar urme albe pe pielea încinsă. Se împăturesc prosoape, se închid cărți și se pliază reviste, se dezumflă saltele, se oprește muzica, se golesc scrumiere, un bulgăre de spumă plutește pe apa liniștită. Prietenii tăi pleacă, unul câte unul.Îi conduci la ieșire, vă-mbrățișați, ai vrea să te întrebe, ai vrea să-ți ceară explicații, dar ei nu te întreabă nimic, pare că au și uitat. Rămasă singură, ceri nota. Între timp, aprinzi ultima țigară. Se aude uvertura de la William Tell.”