„Sînt blestemată sau binecuvîntată cu o singurătate absolută, să-mi retrăiesc zilnic întîmplările trecute, și fiindcă acum nu știu nici un centru de desfacere, de unde să-mi procur niște întîmplări pe măsura mea recentă… I-auzi-i cum latră chiar aici, după colțul blocului. V-am spus că i se spune „Vaporul”,că în el încap 1000 de suflete – mai bine-i spunea „Titanicul”, dar v-am mai spus asta, fiindcă locuiesc în Titan. Suportați-mă! Cine apucă 90 de ani într-o lume de șacali se poate socoti un învingător! Habar n-aveți ce bine îmi faceți că mă lăsați de izbeliște, dacă nu-i nimeni în coasta mea nici în baie, nici în pat, nici în fotoliu, nici la mașina de scris, se cheamă că sînt în toate locurile unde mă duce un cal alb împăiat, inventat, predestinat și, ca tot ce iese din garanție, în cele din urmă uitat! Adio și n-am cuvinte…”