„Se strecoară printre trunchiurile aspre, ridate, ale copacilor și tufișurile țepoase. Alunecă în râpe. Se târăște peste pietrele acoperite de mușchi, pe sub crengi uriașe rupte de furtuni ori lovite de fulgere, înțepenite în forme ciudate. Așchii subțiri și ascuțite îi zgârie botul, pântecul, labele.Ascunse de umbrele nopții, îl atacă prin surprindere. Pădurea e bântuită de fantome întrupate din ceața jilavă. Nimic nu-l sperie, nimic nu-l intimidează. Nimic nu-i încetinește mersul. Înaintează cu îndârjirea unui războinic.”