„Se întâmplă ca din lecturile pe care le facem de-a lungul vieții să se desprindă câte o idee, sau câte o formulare a ei, care, odată descoperită, devine a noastră, într-atât de tare ne reprezintă și ne însoțește, ca un intim al nostru, până la sfârșit. Cu vremea, ea intră în asemenea măsură în metabolismul nostru spiritual,încât urma providenței ei în noi se șterge. La început îi cităm autorul, apoi aerul ei de familiaritate devine atât de intens, încât ea ajunge să ne aparțină în mod firesc. Trăim în asemenea măsură adevărul acelei idei, o adeverim în asemenea măsură prin felul în care ajungem să ne înțelegem viața cu ajutorul ei, încât ea va sfârși prin a se naște a doua oară odată cu noi. Desigur, altul a gândit-o și a rostit-o înaintea noastră, dar adâncimea ei a fost experimentată încă o dată, și poate mai convingător, prin viața noastră.”