„– Să îi dai, te rog, trei sute de lei anestezistului. E unul care seamănă cu Eminescu.
Am avut noroc, a venit doldora de cuvinte de încurajare şi de zâmbete de fumător. Unul dintre buzunarele halatului era vizibil mai larg. Plicul a fost înghiţit imediat. Pe celălalt doctor îl rezolvasem de la prima oră,când venise să vadă dacă sunt pregătit. Eram! Un nene cu faţă de măcelar a venit să îmi radă părul de pe braţ. Şi ăstuia trebuie să îi dau ceva? Era deja un reflex, nu ratasem nimic, nici asistenta, nici infirmiera. Din inerţie, mi am strecurat şi mie zece lei în buzunar.”