„Relațiile mele cu BBC, Vocea Americii și Europa Liberă au început mult înainte de a le fi ascultat eu însămi. Nu cred că exagerez spunând că întreaga copilărie mi s-a desfășurat pe fundalul lor sonor, mai precis că ele au asigurat zgomotul de fond al copilăriei mele. Pentru că era vorba într-adevăr de un zgomot,mai mult, de un vacarm. Dacă ar trebui să numesc dintre toate imaginile copilăriei care mi-au rămas în minte pe cea mai curentă, pe cea pe care o vedeam cel mai adesea și era cea mai neschimbată, aceasta ar fi imaginea Tatei aplecat într-o poziție curioasă, cu fruntea aproape lipită de radio și cu unul din brațe sprijinit de pian ca să-și poată menține echilibrul în acea atitudine neobișnuită, în timp ce al doilea braț era întins până la aparat manevrându-i cu încordare butoanele.”