„Rece, tot mai rece. Cu atâtea pături, plăpumi, cuverturi, parcă-s îngropată de vie, ca o mumie. Ca să simt oarecare căldură în inima mea, pronunț numele lui Victor cu voce tare, să mă aud bine, Victor cel cald, cel aproape, cel mângâietor, cel blând, cel tandru, cel atât de iubit!Inima mea începe să bată în ritmurile numelui lui, ca un ceas: vic-tor, vic-tor! Tic-tac, tic-tac, timpul, păturile, liniștea, amintirea, atingerea, dragostea.”