„Răspunsul la întrebarea «unde se află Dumnezeu, unde „locuiește?” este îndeobște: «peste tot». Răspunsul acesta, prea adesea auzit, îi face indiscernabilă esența. E oare Dumnezeu «peste tot»? Nu cumva în felul acesta îi abolim esența? Este el în toate cele aflate în lume prin presupusa Creație?Și în mlaștini, și în șobolani, și-n rechini și hiene? Și în freamătul suferinței de care e locuită orice viețuitoare? La capătul fiecărei zile în care se zice că le-a făcut, ce motiv avea Creatorul să fie mulțumit de ele? A fost oare și când a văzut cum se devorează viețuitoarele între ele? E plină «creația» de bâjbâieli, de aproximații și imperfecțiuni. Adevărata «creație», născută prin selecția naturală, nu este nici ea, la tot pasul, o reușită. Produsele ei își vădesc imperfecțiunea, se adaptează sau nu mediului, se schimbă sau, nerezistând, dispar. Și pesemne că așa se va întâmpla și cu omul ca «încununare a Creației».”