„Răsăritul lunei. La Tismana
Decât în frumoasa noapte când plăpânda-i lină rază
A iubitei mele frunte cu vii umbre colora,
O priveliște c-aceea ochii-mi n-au putut se vază,
Lun-așa încântătoare n-am avut a admira.
Și întâi, ca o steluță, ca făclie depărtată,
Ce drumețul o aprinde în pustiuri rătăcind,
În a brazilor desime,în pădurea-ntunecată,
Pântre frunzele clătite, am zărit-o licurind.”