„Prin Musica ricercata, o colecție de 11 miniaturi compuse între 1951 și 1953, Ligeti privea spre muzica trecutului din perspectiva limbajului sonor al secolului XX, la a cărui metamorfozare ireversibilă participa substanțial, fără să-și fi propus acest lucru.Titlul însuși e un joc de cuvinte de o profunzime și stratificare tipice lui Ligeti: pe de o parte trimite către cercetare (ricerca), pe de altă parte, prin substantivizarea verbului ricercare (a cerceta), face o asociere omonimică cu genul muzical instrumental din barocul italian timpuriu – ricercar (în italiană ricercare sau ricercata). Astfel, Musica ricercata se traduce în două feluri: muzică cercetată și muzică „ricercarizată” (adică o muzică trecută prin filtrul acestui gen muzical).”