„Prăbușirea unui om pe trotuar e singurul lucru care îl face pe Edi să ridice privirea din ecranul telefonului. Într-o secundă de adrenalină, băiatul își imaginează cum se năpustește asupra corpului întins nefiresc pe asfalt, presând cu mâinile pieptul firav al necunoscutului,în ritmul unor pulsații menite să-i pună inima din nou în mișcare. De sub haina cu o măsură prea largă, omul scoate un geamăt de durere și se ridică sprijinindu-se în cot. Edi bagă telefonul în buzunarul de la blugi și se apleacă lângă el, deși, acum că-l vede mișcând, vrea doar să ajungă acasă.”