„Pentru un călător de la începutul secolului al XIX-lea care ar părăsi confortul occidental, atras de mirajul ținuturilor unde s-au născut basmele Șeherezadei, contactul cu țările române ar sta sub semnul mirării fără margini. Călătorul ar putea porni din Paris, din Berlin sau din Viena,ar face o scurtă escală la Budapesta, apoi și-ar continua călătoria pe firul Dunării până la întâlnirea neașteptată cu tărâmul românesc. Totul aici se desfășoară privii altfel, asemănător și în același timp diferit de orice alt colț al Europei.”