„Pentru că, până la urmă, dacă mă aflam acolo, în biroul judecătorului, nu era pentru a vorbi despre inima lui Voltaire, ci despre inima Tinei, și despre cea a lui Vasco, despre aceste două inimi, care în stadiul de acum al poveștii începuseră să bată un pic prea tare, un pic prea repede,un pic prea înghesuite în piepturile care deodată erau puțin prea strâmte. Am putea foarte bine să facem din asta un eveniment, am putea să îl învăluim în perifraze și să-l înfrumusețăm cu metafore, ce este iubirea, in fine? Valve care se deschid și se închid, ca niște clapete.”