„Pe vremea aceea hoinăream mult. Culegeam de pe trotuar bucățile împrăștiate ale bilelor de sticlă, mici monede de metal, șuruburi. Când aveam deja destule, construiam din ele totemuri. Pe părinții mei nu-i încânta pasiunea mea. «Îți mănâncă spațiul», mi-au reproșat ei de mai multe ori.Am cedat până la urmă insistențelor lor – aruncându-mi colecția la gunoi –, dar degeaba, mai târziu am ajuns să cotrobăi iarăși pe străzi. De când m-am mutat însă, mi-am lăsat în urmă și mania de a colecționa.”