„Pe drum cu soră-mea. Tăcem. Senzațiile, sentimentele, realul, sângele, posibilitatea morții, femeia-asistentă-clandestină, scobirea, geanta ei plină cu ustensilele morții, bucățile de tifon mustind de sânge, Cuvintele stau suspendate între noi. Ni s-a făcut frică. Dar filmele și cărțile? Cozile la carne,lapte, ouă, ulei, unt, carnea terminată în fața ta, portocalele la care visezi, bananele care se coc pe dulap, ciocolata, «taci», revistele de modă, lumea din televizor, «ai grijă ce vorbești la școală», tabloul lui Ceaușescu stă strâmb, tabloul cade, lecțiile despre productivitatea muncii, cincinale, două ore de program TV, filme la sârbi, reclame la Coca-Cola, producții-record, râsetele din clasă, curentul electric, dar curentul electric se ia seara timp de două ore, profesorul te cheamă pe coridor, «părinții tăi vor avea probleme», ți-e frică, nu ai ținut cont de codul de limbaj. Frica.”