„Pe când mă zbăteam astfel între miliție, securitate și termene de calendar, într-o zi m-am pomenit chemat în biroul lui de Ștefănescu, de la care am primit o adevărată săpuneală: cum de am îndrăznit să comunic străinilor (recte lui Bennigsen) că mi se refuză viza și pașaportul – secrete de stat!Am rămas tablou și i-am explicat că nu făcusem deloc așa ceva, dar el tot a insistat pe această temă. Atunci i-am replicat și eu că, în fond, ăsta e adevărul, ceea ce l-a înfuriat și mi-a spus că știe din sursă sigură.”