„Pe atunci, revistele erau în cel mai bun caz o sursă de venit precară, dar ele reprezentau doar jumătate din ecuație, un prim pas în planul mai amplu de a aduna povestirile în colecții și a le publica în volume. Și în această privință însă, Crane a descoperit că pariase pe calul greșit, pentru că și atunci,ca și acum, volumele de proză scurtă rareori se vindeau satisfăcător, cel puțin în comparație cu romanele, și oricât de bune, grozave și chiar splendide ar fi fost povestirile sale, n-aveau să-i aducă niciodată destui bani ca să-l scape de greutățile financiare.”