„Patul Hanei era la capătul îndepărtat al încăperii, separat de ușă de paturile celor doi pacienți grav bolnavi. O asistentă venea la fiecare oră în salon, asculta respirația șuierătoare și gemetele muribunzilor, dar secția era suprasaturată de cei care aveau mult mai multă nevoie de ajutorul ei,așa că nu a intrat înăuntru și nici nu a observat dispariția Hanei.”