„Până la un punct, poezia bacoviană (ca și cea fundoiană) consună cu literatura tîrgurilor moldovenești de la 1900: lumea sufocantă a «locurilor unde se moare», trecută prin filtrele unor convenții simboliste deviate spre expresionism. Pînă la un punct însă, întrucît «provincia bacoviană» devine,prin esențializare obsesională și intensitate a reprezentării, «universală».”